Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţă. Cât era ziua de mare, Iliuţă nu ştia altceva să facă decât să doarmă. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţă şi i-a zis: ---De mâine să mergi la lucru şi să nu te întorci până nu ai să câştigi un galben. A plecat Iliuţă. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben. ---Iată, tată, banul muncit! Părintele a luat banul şi l-a aruncat în foc spunând: ---Acesta nu e ban câştigat de tine! A plecat Iliuţă. Era trist că îşi necăjise părinţii. S-a apucat de muncă. Pe la sfârşitul lunii se întoarce acasă. ---Te uită, tată! zice Iliuţă, şi îi întinde un galben cu zimţii noi. Tata îl cântăreşte în palmă şi îl azvârle în foc. ---Nu, tată, începu să strige Iliuţă, nu-l arunca! E galben muncit! Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul. Se luminează faţa tatălui. --- Vezi, Iliuţă?Aşa e banul muncit. Il preţuieşti cu adevărat!
-Alexandru Mitru
Nu ma indoiesc ca presedintele n-are nevoie de salariu asa cum nici ospatarii din circiumile de lux n-au, si unul si ceilalti traind din alti bani, nu dintr-un pirlit de salariu pe care-l pot da oricind de pomana. Unora e bine sa le dai tu, de bunavoie, ca sa nu te trezesti cu muci in ciorba, celalalt si-i ia cu japca depasind de doua ori zeciuiala pentru care s-au rasculat iobagi pe meleagurile astea. Da, niste tarani prosti care n-aveau toti scoala cit doar unul dintre profesorii care le-au mostenit jugurile la care trag incapabili de a fi altceva decit niste sclavi fricosi.
